Spiritul „HCM” nu s-a stins, nici nu a murit odată cu echipa îngropată la finalul sezonului trecut. Amintirea vulcanului din Sala Sporturilor „Lascăr Pană” e încă vie în memoria suporterului băimărean.
După o perioadă de supremaţie a handbalului băimărean, urmată de o rivalitate „la sânge”, „jucată” umăr la umăr între Baia Mare şi Capitală, anul competiţional anterior, voci din rândul CSM-ului bucureştean afirmau că nu există echipă din România care să ţină piept tigroaicelor. Cu toate acestea, HCM-ul băimărean, în zilele în care îşi interpreta dureros cântecul de lebădă, a reuşit să învingă cea mai bună echipă a Europei în sezonul trecut, dar ce-i drept într-un meci în care miza a lipsit.
De atunci, CSM-ul a fost doar pe cai mari, s-a văzut cu sacii în căruţă, fără niciun adversar redutabil şi nu a mai simţit gustul înfrângerii. Până luni. A fost nevoie de şocul de la Brăila de la începutul acestei săptămâni să dovedească faptul că invincibilitatea poate fi doar o iluzie atunci când îţi desconsideri adversarul.
Sub bagheta dirijorului Costică Buceschi, fosta legiune băimăreană a defunctului HCM, alcătuită din Aneta Pîrvuţ-Udriştioiu, Bianca Tiron, Mădălina Zamfirescu, Ana-Maria Tănăsie, Gabriela Szucs, Timea Tătar şi Gabriela Perianu, a făcut spectacol şi a coborât cu picioarele pe pământ Regina Europei, CSM Bucureşti. Minunea s-a produs luni seara, în ultima confruntare din etapa a patra a Ligii Naţionale Feminine.
Mulţi au sperat, dar puţini au crezut cu adevărat că e posibil. E limpede faptul că spiritul „Baia Mare” din ultimii ani s-a mutat pe malul Dunării, în Brăila. Sala a fost umplută la maximum, aşa cum s-a întâmplat în ultimii ani în polivalenta băimăreană. Am văzut la tv suporteri pătimaşi, lucru care lipseşte cu desăvârşire Bucureştiului pe teren propriu şi un angrenaj extrem de motivat mânuit cu multă atenţie şi tact de strategul Costică Buceschi, de care se leagă primele mari performanţe europene din istoria HCM-ului.
Am văzut jucătoare care au reuşit să rezolve „cazul” cu multă dăruire. Alături de portarul Elena Voicu, un goalkeeper de mare viitor, cu multă stăpânire de sine în momente-cheie, am văzut o echipă axată pe pilonii fostului HCM Baia Mare.
În realitate, se putea face o echipă competitivă alcătuită exclusiv din jucătoarele băimărence. Spunem băimărence, pentru că ele au reprezentat Baia Mare cu succes şi pentru că au rămas în inimile suporterilor dintr-un oraş care a avut performanţă, iar acum îşi vede „copilul iubit”, handbalul, prăbuşit din Europa direct în liga a doua.
Avem, la Brăila, pe Gabi Szucs în apărare, pe Aneta pe inter şi extremă dreaptă, avem pe Ana-Maria pe extremă stânga, pe Bia şi Gabi Perianu pe inter stânga, pe Mădălina pe centru şi pe Timea, pe pivot. Ne-au plăcut zvâcnirile Anetei, care a construit şi finalizat faze de una singura. Ne-au plăcut ghiulele Biancăi „Tir-on”, după cum s-a glumit pe reţelele de socializare, în poarta Paulei Ungureanu. În total, jucătoarele care au evoluat pentru Baia Mare au înscris, în total, 26 goluri din totalul de 30 al Dunării. Echipa cu un buget de cinci ori mai mare a reuşit doar 27.
Brăila e urmaşa sportivă a Băii Mari, au speculat cei din presa centrală. Dacă e aşa, ar fi minunat dacă Dunărea va gestiona corespunzător victoria de luni. Până la vremuri noi, spiritul HCM trebuie să supravieţuiască undeva, iar Brăila pare a fi locul potrivit!
Text publicat şi pe infomm.ro
Credit foto - probr.ro
Am consultat
paginademedia.ro, care, frate, e etalon în tot ceea ce înseamnă audienţe tv şi
am constatat cu bucurie, că jegul aruncat în eter de Capatos şi de Medelin
ajunge mai greu la public, de când s-a aşezat, cu greutate, Bobo, pe tronsonul
orar. Asta e o chestie care nu poate decât să ne bucure. Sincer, văd divertisment
şi comedie de calitate, datorită trio-ului Bobonete-Ipate-Strunilă şi îi văd pe
manelişti şi pe cocalari cum plâng în pumnii ăia deterioraţi de la atâta
autosatisfacere că se văd în marele pericol de a se vedea fără obiectul muncii.
Vaaaai, dar ce păcat ar fi să nu mai aflăm ce neveste noi are Guţă, câte
alergii la spermă mai are nevasta balozaiderului Lis ori cui mai oferă găina
trofee hau-bau! No, ca-n Ardeal... Bau!!!
